Îngrășământ pentru sol, îngrășământ foliar și prin picurare – Cum îl aleg?
Gabriel Scorteanu
Ești pasionat de grădinărit și iubești plantele? Atunci cu siguranță știi cât de importantă este aplicarea îngrășământului pentru a avea plante sănătoase, care să se dezvolte armonios. Însă, nu doar folosirea în sine a îngrășământului este importantă, ci și alegerea unui îngrășământ adecvat, deoarece nu toate plantele au aceleași nevoi în materie de nutrienți.
Pentru a alege în cunoștință de cauză îngrășământul pentru plantele tale, este important să știi câteva caracteristici ale acestuia: ce conține îngrășământul, care sunt tipurile de îngrășământ și cum și când se aplică.
Ce conține îngrășământul?
Îngrășământul pentru plante conține, în majoritatea cazurilor, azot, fosfor și potasiu. Însă, pe lângă acești trei nutrienți esențiali, este important și aportul de calciu și sulf, fiecare având un rol în procesul de dezvoltare a plantei. În funcție de etapa de creștere a plantei sau de carența pe care o prezintă, poți alege un îngrășământ cu o concentrație mai mare de azot (care ajută în etapa de dezvoltare), fosfor (care întărește rădăcina), potasiu (care ajută la puterea de absorbție a plantei) sau calciu (care crește rezistența plantei la dăunători și boli).
Ce tipuri de îngrășământ există?
În funcție de modul în care este obținut, îngrășământul se împarte în două categorii: chimic/sintetic și organic. În principiu, ambele tipuri de îngrășământ oferă substanțele necesare pentru dezvoltarea adecvată a plantelor. Îngrășămintele chimice se împart, la rândul lor, în 3 categorii: fertilizatori principali (azot, fosfor, potasiu), fertilizatori secundari (sulf, calciu) și microelemente (mangan, zinc, cupru, fier etc.). Îngrășămintele organice sunt gunoiul de grajd sau de păsări, compostul și resturile vegetale.
În funcție de formă, îngrășământul se regăsește sub formă lichidă, de pudră sau granule. Orice formă ar avea, îngrășământul necesită apă pentru a deveni eficient, însă dacă cele sub formă lichidă presupun diluarea cu apă, cele granulare pot fi doar împrăștiate uniform, urmând să pătrundă în sol progresiv, odată cu udarea acestuia.
Procesul de fertilizare cuprinde 3 etape, în funcție de perioada în care are loc:
Fertilizarea de bază – se face toamna, înainte de semănat, și se aleg îngrășăminte care conțin mai mult potasiu și fosfor, ce pătrund adânc în pământ și au nevoie de perioade mai lungi de timp pentru a fi absorbite și pentru a-și face efectul. Acest tip de fertilizare se poate face și primăvara, însă doar pentru legumele târzii, la fel cum toamna trebuie evitat în cazul legumelor timpurii. Fertilizarea de bază asigură un început foarte bun pentru cultură și nutrienții necesari primelor etape de dezvoltare.
Fertilizarea locală – are loc odată cu semănatul sau plantatul și, după cum sugerează și denumirea, nu mai presupune fertilizarea întregului sol, ci aplicarea locală a îngrășământului, în cuiburile sau pe rândurile unde are loc semănatul sau plantatul. Acest tip de fertilizare asigură necesarul de nutrienți pentru ca planta să răsară și să se dezvolte în mod corespunzător.
Fertilizarea fazială – denumită și fertilizare suplimentară, presupune aplicarea îngrășământului fără a ține cont de o perioadă anume, cu scopul de a oferi substanțe nutritive suplimentare în vederea tratării anumitor carențe pe care le observăm la plante sau pentru a ne asigura că acestea primesc aportul necesar de substanțe nutritive. Fertilizarea fazială se folosește cel mai des în cazul legumelor.
În funcție de tipul de aplicare a îngrășământului, există 3 categorii: îngrășământ pentru sol, îngrășământ foliar și îngrășământ prin picurare.
Îngrășământ pentru sol
Acest tip de îngrășământ se poate folosi pentru fertilizarea de bază, de exemplu, când întregul teren pe care are loc plantatul sau semănatul trebuie fertilizat, ajutând astfel la creșterea calității solului. În principiu, îngrășămintele din această categorie sunt cele sub formă granulară, care sunt împrăștiate uniform pe suprafața dorită și în cantitatea necesară pentru fiecare tip de plantă.
Oricât de calitativ ar fi solul, odată cu dezvoltarea plantelor se epuizează resursele, iar acestea au nevoie de nutrienți în plus. În cazul îngrășămintelor care se aplică prin împrăștiere, de obicei cele sub formă de granule sau pudră, este de preferat ca acestea să fie cu eliberare lentă, solul fiind astfel hrănit progresiv și pregătit pentru perioada de plantare.
Îngrășământ foliar
Spre deosebire de îngrășământul pentru sol, cel foliar nu presupune pătrunderea în pământ, fiind un îngrășământ care se aplică direct pe frunzele plantei. Acesta poate fi folosit pentru fertilizarea fazială, când eventualele carențe ale plantei se văd la exterior, pentru prevenirea bolilor, după mutarea unei plante în alt loc sau când planta se află într-un stadiu de dezvoltare critic, în care are nevoie de nutrienți suplimentari.
Îngrășământul foliar își face efectul mult mai rapid în comparație cu îngrășământul pentru sol, deoarece aproape toată cantitatea de îngrășământ ajunge pe plantă, și nu în pământ. Totuși, nu trebuie considerat un substituent al îngrășământului pentru sol, care trebuie aplicat oricum, ci mai degrabă o completare a acestuia, care ajută la întreținerea plantei.
Folosirea acestui tip de îngrășământ presupune diluarea înaintea aplicării, pentru a nu distruge planta, acesta găsindu-se de obicei sub formă lichidă. De asemenea, este recomandată aplicarea în perioadele din zi în care temperaturile sunt mai scăzute, cum ar fi dimineața sau seara, când frunzele plantelor absorb mai ușor nutrienții. Aplicarea acestuia în timpul zilei, pe căldură, poate fi ineficientă sau poate distruge frunzele.
Îngrășământ prin picurare
Îngrășământul aplicat prin picurare, proces numit și fertirigare, presupune diseminarea prin intermediul sistemului de irigare. Această metodă poate fi folosită pentru fertilizarea fazială, administrând plantelor nutrienți suplimentari în anumite perioade. Îngrășământul adăugat în sistemul de irigare ajunge direct la rădăcina plantei, iar costurile aplicării acestuia sunt eliminate, acest tip de diseminare a îngrășământului fiind practic pentru culturile mari și în legumicultură.
Pentru o eficiență cât mai sporită, trebuie folosit un sistem de irigare cu presiune, amplasat uniform la rădăcinile plantelor, care să permită asimilarea rapidă a nutrienților. Prin fertirigare se poate controla cantitatea de îngrășământ care ajunge la rădăcina plantelor, în funcție de doza necesară fiecărei etape de dezvoltare, de suprafața sau de tipul de plantă căreia i se administrează îngrășământul.
Îngrășămintele folosite pentru aplicarea prin picurare trebuie să fie solubile în totalitate, evitându-se astfel înfundarea sistemului de irigare. Pentru o îngrijire adecvată, se recomandă aplicarea îngrășământului mai des și în cantități mai mici, și nu în cantități mari la intervale lungi de timp, lucru ușor de făcut și de controlat prin intermediul fertirigării.
Dat fiind că atât îngrășămintele foliare, cât și cele prin picurare, sunt sub formă lichidă, unele îngrășăminte sunt pretabile pentru ambele tipuri de aplicare, cum sunt Biostimulator Radi Full sau îngrășământul foliar cu zinc ACM Zinc.
Deși sunt multe aspecte de luat în considerare atunci când alegem îngrășământul, fie că este vorba de propria grădină de legume, de plante ornamentale, gazon sau culturi mari, există variante universale sau care se pretează mai multor tipuri de plante.
Dacă nu dorești să achiziționezi mai multe tipuri de îngrășământ și vrei unul potrivit atât pentru agricultură și pomicultură, cât și pentru gazon, poți opta pentru îngrășământul sub formă de pudră Terracalco Garden pe bază de calciu, care se aplică prin împrăștiere sau prin amestecul cu apă și care acționează în cazul fiecărui tip de cultură acolo unde este necesar: păstrează gazonul curat, împiedică apa să băltească, afânează solul, combate lichenii și stimulează elementele nutritive din sol.